Voluntariat Studenți Jurnalism UPIT: Noaptea Muzeelor 2019: ”O seară în lumea de coșmar a Închisorii din Pitești”

Unul dintre studenții de la Specializarea Jurnalism a Universității din Pitești a vizitat, la 18 mai 2019, muzeele Municipiului Pitești, între care și Memorialul Închisoarea Pitești, în cadrul evenimentului european Noaptea Muzeelor 2019. Impresionată de fosta închisoare Pitești - cunoscută în plan mondial pentru desfășurarea în acest loc a Fenomenului Pitești (o cruntă tortură fizică și psihică aplicată studenților între anii 1949-1951 de către autoritățile comuniste) -  Mihaela Andreea Giulea, Studentă la Jurnalism, Anul II a realizat un reportaj pe care UPITMEDIA îl publică integral. 

Închisoarea din Pitești a găzduit în acest an în jur de 50 de persoane în cadrul evenimentului ,,Noaptea Muzeelor”, desfășurat la 18 mai 2019, iar organizatorii s-au mobilizat în așa fel încât să le ofere acestora o experiență cât mai plăcută, în ciuda întâmplărilor îngrozitoare ce s-au petrecut în clădire.  Zâmbetul fetei de la intrare era în antiteză cu locul în care pășeam. EA ne-a  indicat numărul camerei în care începea prezentarea și vizitarea închisorii și apoi am rămas singuri, oameni din toate categoriile de vârstă, copii care plângeau să stea în brațele părinților lor, studenți și adulți. În prima încăpere am văzut un birou pe stil vechi, cu o lampă aprinsă, iar pe perete  -  un panou în care este descrisă  activitatea din penitenciar. 

Pe fundalul vocilor care șiroiau de pe coridor și al amalgamului de turiști care încercau să-și dea seama cum să folosească harta primită la intrare, se auzea un domn care spunea pe un ton grav ,,De ce nu semnezi, mă? Nu știi să scrii mă?” și de o femeie care scâncea de durere, iar după sunet, ne puteam imagina cum era bătută. Fragmentul audio aparține  filmului artistic ,,Binecuvântată fii, închisoare”, 2002, în regia lui Nicolae Mărgineanu, după cum scria pe bilețelul așezat pe birou. Celelalte camere completează povestea și te scot din atmosfera înfiorătoare creată de strigătele omului și de scâncetele femeii, dar întâmplările de la ,,Penitenciarul din Pitești” sunt atât de cutremurătoare încât simpla citire a informațiilor afișate  este suficientă. 

O ușă dă spre curtea exterioară, despre care se crede că ar fi avut rol de spațiu de plimbare pentru deținuți. Acum, în această curte se găsesc câteva cruci ce reprezintă un loc simbolic de îngropăciune, nefiind date legate de locul în care au fost înhumate trupurile deținuților care au murit în închisoare.  La subsol au fost dușurile, spălătoria și bucătăria pentru deținuți. Într-una dintre camerele de duș, ne este povestit despre blasfemiile pe care deținuții le-au suferit în perioada Paștelui (...) și despre cum bătăile se amplificau odată cu trecerea timpului, iar metodele deveneau din ce în ce mai variate. Erau bătuți dacă se mișcau în somn, în dușuri și pe coridoare sau celule, primind pumni, picioare și lovituri de curele (...). 

Vizita s-a încheiat cu librăria, urmată apoi de un ceai cald în grădină, unde trebuia inițial să se facă proiecția filmului „Fenomenul Pitești- Demascarea” în regia lui Nicolae Mărgineanu (...)  Ascultând mărturiile celor care au supraviețuit, în încăperea aceea rece, cu preții jupuiți de vreme, parcă vedeai dincolo de imaginea proiectată cum se mișcă umbrele în spatele celor care vorbeau (...). Atmosfera era tensionantă, se auzeau parcă aievea cele întâmplate în închisoare și erai cumva acolo, alături de ei și trăiai împreună cu ei torturile pe care le-au îndurat. Vizitatorii se uitau în gol, atenți la  documentar, vizibil mișcați de lucrurile auzite. Numai jumătate dintre ei  au rămas până la finalul filmului.

Mihaela Andreea Giulea, Studentă la Jurnalism, Anul II

Citit 266 ori
Go to top
Template by JoomlaShine